Inainte sa plec am avut emotii mari. Nu stiam cum o sa fie. Daca o sa gasesc prieteni, daca o sa ma descurc in oras, daca o sa ma descurc la metrou, daca o sa-mi placa sau nu. Acum 3 ani am mai fost la Paris cu un grup si cu parintii mei, dar am stat numai 4 zile.
Gandul, singura in Paris m-a speriat. Imi tremurau picioarele cand am coborat din avion si am mers spre bagaje. Acuma stiu ca toate aceste emotii au fost degeaba. Parisul e un oras superb si e imposibil sa te simti strain, sa te simti singur sau sa te ratacesti. Este un oras senzational!
Luni, 13 iulie, prima zi la scoala:
Cand am urcat scarile toata lumea a fost amabila, zambareata si am intrat intr-o sala unde am dat testul. Dupa test m-au bagat in grupa de incepatori. M-a primit o domnisoara de 27 de ani, profesoara noastra, Iren. Este o persoana placuta, draguta, plina de viata. Prima saptamana in grupa am fost 11 persoane: 2 fete din Brasilia, 2 baieti din Spania, 1 italian si o italianca, o fata din Ucraina, o fata si un baiat din Serbia. Saptamana a 2-a a plecat o fata care era din Serbia si a venit o rusoaica si o fata din Spania.
Cursurile au fost amuzante si interesante. Irene ne-a explicat tot ce nu intelegeam, ne povestea despre poporul francez si ne ajuta tot timpul cand aveam nevoie.
Imi e dor de prietenii mei din Paris! :( Vreau sa plec inapoi si sa nu ma mai intorc acasa... :((
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu